lady_L

Rosteşte-mă
Elena Armenescu

Înveşmântată ca o vestala,
Învăluită în speranţă,
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat...
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte.

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci.
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii.
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec...

Când eşti departe,
Rosteşte-mă încet, tandru,
cu numele meu întreg de zidire...
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra,
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori.

Departe, în jurul pământului, între nelinişti...
Rosteşte-mă cu inima uneori!

Cu drag,pentru voi....

O noapte
George Toparceanu


Pe cerul plin de stele nori negri se astern
Intunecand deodata al noptii far etern.
O umbra fioroasa invaluie pamantul
Si-n pacea noptii negre, vuind s-aude vantul.

Mai fi-vor pentru mine vreodata nopti cu luna?
Furtuna e afara si-n pieptul meu furtuna.

Sclipesc fulgere repezi pe ceru-ntunecat,
Cum ganduri repezi, noaptea din suflet mi-o strabat.
Si tunetul s-aude gemand in departare
Cum geme-ntr-al meu suflet eterna disperare.

Batut de vanturi, codrul pustiu si jalnic suna.
Furtuna e afara si-n pieptul meu furtuna.

Cu drag,pentru voi.....

Am legat ...
Marin Sorescu

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.

Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi,
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.

Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

Cu drag,pentru voi....

Interior
Otilia Cazimir

Rămâi!...
Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintâi...

Tu ştii că dacă pleci mi-e frică.
Aş vrea să-mi spuie cineva pe nume...
Mă simt aşa de singură şi mică,
De parcă numai noi am fi pe lume.

Prin geamul aburit şi transparent,
Se uită-afară florile din glastre,
Cu gâtu-ntins spre soarele absent.

Se-ntunecă. Şi focul, prin unghere,
Învălmăşeşte pâlpâiri albastre
Cu umbre nestatornice şi moi.

Ascultă... oare ce se-aude?...
Cu haina ruptă, plină de noroi,
Cu plete ude,
Se uită Toamna în odaie
Şi-mi bate-n geam cu degete de ploaie.
I-e frig. Şi a simţit, de-afară,
Că-n suflet am păstrat un colţ de vară...

Oglinda a cuprins odaia toată
În apa-i plumburie şi-ngheţată.
- Rămâi!...
Afara ninge cu petale
De crizanteme artificiale,
Şi nu mai trece nimenea pe stradă...

În mâna mea întinsă las’ să cadă
Risipa albă-a gândurilor tale,
Şi ne-om privi, când tu vei fi tăcut,
Surprinşi că încă ne iubim ca la-nceput.

Cu drag,pentru voi.....

Stea
Anghel Dumbrăveanu

Mi-e sete de-un prieten in ceasu-acesta lung,
Sa-l simt tacand alaturi ca o vioara plina,
Sa-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,
Cu talpile-ntepate de lumina.

Pe cate zari stapana este privirea mea !
Si totusi cate ceruri straine mi-au ramas.
Cand as putea prin vise sa zbor pe-un colt de stea,
De ce ma rod nelinisti la fiecare pas ?

Ca-ntr-o columna supla sapata in oglinzi,
In mine se reflecta tot ce-i frumos in voi.
Dar ce-ntelegi din toate si-n cantec ce desprinzi
Ca sa ramana sensul intineririi noi ?

In fiecare seara lauta veche-mi sparg
Si muzici mult visate se sting cu vaier lung.
Ce vanturi reci pandi-m-or cand plec din nou in larg
Spre steaua mea inalta pe care n-o ajung ?

Cu drag,pentru voi......