Nu exist!
Mariana Eftimie Kabbout
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Şi m-am temut ca să mai ies din ea.
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l aşteptam mereu
deşi nu mă dorea...
Am înţeles ce-am refuzat să cred,
C-ai fost făcut doar să împarţi durere.
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Şi m-am ascuns de lumea ce nu ştie
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâşii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeaşi
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puţin şi... am să plec.
Nu ştiu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
şi-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Şi n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi aşa
cum eu m-adun...
Ce linişte mă soarbe fără voie
Şi tot aleargă prin albastru-mi trist.
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist !
Cu drag,pentru voi....
