Lady_Diana

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”
Un student a raspuns ferm: “Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa c*m putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”
“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? ** siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”
Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta ** legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”
“Si, continua studentul, intunericul exista”?
“Bineinteles!” raspunse profesorul.
De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”
In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”
Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, d**a c*m am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”
“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel c*m am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”
Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.

Toti asteptam Craciunul, dar cati dintre noi mai stiu care este semnificatia lui? Toti asteptam daruri, musafiri, masa de Craciun. Cine mai stie ca simbolizeaza Nasterea Domnului? Cine are intelepciunea de a se bucura ca este sanatos, ca inca ne conjugam fiintza la prezent, ca ne bucuram de viatza pe care am primit-o in dar, prin moartea celui mai pur Fiu al Tatalui nostru? Am fost tentata sa zic ca lsus a fost cel mai iubit fiu, dar as face o mare greseala.Tatal ne-a iubit deopotriva, pt ca altfel nu ar fi putut trimite la moarte pe Fiul Sau cel mai iubit, ca sa ne rascumpere pe noi, ceilalti fii pcatosi. Toti avem pretentii, toti il acuzam pe Tatal pentru toate esecurile noastre si il facem responsabil pentru toate lucrurile care nu se intampla c*m vrem noi. Dar cati il intrebam pe EL, ce asteapta de la noi, sau ce putem face noi pt EL? Cati ** duceti la biserica doar de sarbatori, iar in rest traiti in pacat, stricati casnicii, ** inselati sotiile si sotii, minititi, suntei rautaciosi, si neiertatori, barfitori, trufasi...etc.Cand am dat de mancare unui sarac, cand am facut ultima data un bine? Cand ne-am intristat de raul vecinului? La noi se aplica principiul" sa moara capra vecinului". Craciunul, Pastele, nu sunt traditii, ci evenimente reale la fel ca si primul razboi mondial. Nu le putem nega pe niciunul. Ar trebui ca sarbatorile sa fie un prilej de introspectie pt fiecare din noi, sa ne caim , sa ne cerem iertare, sa ne indreptam; nu exista pacat facut de noi, pt care Isus sa nu fi platit pretul. Nu exista pacat care sa nu poata fi iertat si acoperit in iubirea Lui. Iubirea Tatalui nu poate fi cuprinsa in cuvinte, iar mintea noastra nu o poate intelege. E suprema, absoluta! Sarbatorile nu se definesc prin Mos Craciun, Mos Nicolae, ci prin Nasterea si Moartea Domnului, aceasta jertfa suprema, pentru impacarea noastra ** Tatal, iertarea noastra si mantuirea noastra. Decat sa zicem" m-a uitat Dumnezeu, nu ii pasa de mine, nu ma asculta", mai bine ne-m intreba ** ce gresim noi inaintea Tatalui? Uneori raspunsul rugaciunilor noastre intarzie, doar pt ca este o zi hotarata de Domnul pentru implinirea lor, sau noi nu am facut ce trebuie pentru a grabi implinirea lor. NECUNOASTEREA ne tine departe de Dumnezeu, necunoastere care isi are radacina in NECITIREA BIBLIEI. Cati cititi Cuvantul Domnului? Este inradacinata traditia printre crestinii de ocazie sa nu puna mana pe Biblie, pt ca au auzit ei, ca daca te apuci sa o citesti si nu o termini, se abat pe capul tau, blestemele lumii. Nimic mai neadevarat. Citit cate putin, dar zilnic; 2-3 versete, dar cititi-le, ca Dumnezeu sa ** dea intelelpciune, sa isi reveleze planul pe care il are ** fiecare. ADEVARUL TE FACE LIBER, iar Adevarul, este insusi Cuvantul lui Dumnezeu, in Biblie.Cred ca aceste zile de sarbatoare sunt un prilej sa ne apropiem mai mult, sa ne sfintim, sa ne revaluam prioritatile si sa ne punem la dispozitia Domnului.De fapt nu ar trebui sa asteptam sarbatorile pt aceasta, ci ar trebui sa o facem zilnic. Ce ar fi daca si Tatal ne-ar asculta doar de Paste si de Craciun?? In felul acesta vom fi aproape de El si ne vom simti protejati.Sa-L iubim si sa il cinstim pe Dumnezeu ca si El sa ne onoreze pe noi. Dumnezeu sa ** binecuvinteze si sa ** implineasca viatza, sa ** acopere ** dragostea Sa!

....Chiar atunci sosi si vulpea:

- Buna ziua - zise vulpea.

- Buna ziua - raspunse cuviincios micul print, care se intoarse, insa nu vazu pe nimeni.

- Sunt aici - zise glasul sub mar ...

- Cine esti tu? zise micul print. Esti tare frumoasa ...

- Sunt o vulpe - zise vulpea.

- Vino sa te joci ** mine - o pofti micul print. Sunt atat de trist.

- Nu pot sa ma joc ** tine - zise vulpea. Nu sunt imblanzita.

- A! iarta-ma - rosti micul print.

Insa, d**a un rastimp de gandire, adauga:

- Ce inseamna "a imblanzi"?

- Nu esti de prin partile locului - zise vulpea - ce cauti pe-aici?

- Caut oamenii - zise micul print. Ce inseamna "a imblanzi"?

- Oamenii - zise vulpea - au pusti si vaneaza. E foarte neplacut! Mai cresc si gaini. E sigurul folos de pe urma lor. Cauti gaini?

- Nu - zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna "a imblanzi"?

- E un lucru care prea e dat uitarii - zise vulpea. Inseamna "a-ti crea legaturi" ...

- A-ti crea legaturi?

- Desigur - zise vulpea. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma ** o suta de mii de alti baietasi. Iar eu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma ** o suta de mii de alte vulpi.

Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume ...

- Incep sa inteleg - zise micul print. E undeva o floare ... mi se pare ca m-a imblanzit ...

- Se prea poate - zise vulpea. Pe Pamant intalnesti tot soiul de lucruri.

- O! Dar nu e pe Pamant - zise micul print.

Vulpea se arata foarte nedumerita:

- Pe alta planeta?

- Da.

- Pe planeta aceea sunt vanatori?

- Nu.

- Interesant! Dar gaini?

- Nici.

- Nimic nu e desavarsit - suspina vulpea.

Vulpea insa se intorse la gandurile sale:

- Viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gainile, pe mine ma vaneaza oamenii. Toate gainile se aseamana intre ele, si toti oamenii se aseamana intre ei. Asa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se ** insenina.

Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma ** chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi, priveste! Vezi tu, acolo, lanurile de grau? Eu nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parul de culoarea aurului. ** fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi ** aminti de tine. Si-mi ** fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau ...

Vulpea tacu si se uita indelung la micul print:

- Te rog ... imblanzeste-ma - zise apoi.

- Bucuros as vrea - raspunse micul print - numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut.

- Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim - zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. C*m insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!

- Ce trebuie sa fac? zise micul print.

- Trebuie sa ai foarte multa rabdare - raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi ** coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine ...

A doua zi, micul print veni din nou.

- Mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora - zise vulpea. Daca de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la trei voi incepe sa fiu fericita. Pe masura ce ora ** trece, si mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma vor cuprinde un freamat si o neliniste: voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.

- Ce-i acela rit? zise micul print.

- E si el ceva ** totul dat uitarii - zise vulpea. E ceea ce face ca o zi sa se deosebeasca de celelalte zile, o ora, de celelalte ore. Au un rit, spre pilda, vanatorii mei. Se duc sa joace, joia, ** fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunata! Ma plimb si eu, atunci, pana la vie. Daca vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-as mai avea vacanta niciodata.

Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:

- V**! zise vulpea ... Am sa plang ...

- Din vina ta - zise micul print - eu nicidecum nu-ti voiam raul, ci ai vrut sa te-mblanzesc ...

- Asa e - zise vulpea.

- Dar ai sa plangi! zise micul print.

- Asa e - zise vulpea.

- Atunci nu dobandesti nimic din asta!

- Ba dobandesc - zise vulpea - datorita culorii graului. Apoi adauga:

- Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta nu are-n lume seaman. Intoarce-te apoi la mine, spre a-ti lua ramas bun, iar eu iti voi darui o taina.

Micul print se duse sa mai vada o data trandafirii:

- Voi nu semanati intru nimic ** floarea mea, voi inca nu sunteti nimic - le spuse el. Pe voi nimeni nu **a imblanzit, precum nici voi n-ati imblanzit pe nimeni. Sunteti precum era si vulpea mea. Nu era decat o vulpe, aidoma ** altele, o suta de mii. Eu insa mi-am facut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seaman.

Si florile se rusinara.

- Voi sunteti frumoase, dar sunteti desarte - le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru voi. Floarea mea, fireste, un trecator de rand ar crede ca-i asemeni voua. ea insa, singura, e mai de pret decat voi toate la un laolalta, fiindca pe ea am udat-o eu ** stropitoarea. fiindca pe ea am ocrotit-o eu ** paravanul. Fiindca pentru ea am ucis eu omizile (in afara doar de cateva, pentru fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-o eu c*m se plangea, ori c*m se lauda, ori cateodata chiar si c*m tacea.

Fiindca ea e floarea mea.

Si se duse inapoi, la vulpe.

- Ramai ** bine - zise el ...

- Te du ** bine - zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla: limpede nu vezi decat ** inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.

- Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor - spuse d**a dansa micul print, ca sa tina minte.

- Numai timpul cheltuit ** floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.

- Numai timpul cheltuit ** floarea mea ... facu micul print, ca sa tina minte.

- Oamenii au dat uitarii adevarul acesta - zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator de floarea ta.

- Eu sunt raspunzator de floarea mea ... spuse d**a dansa micul print, ca sa tina minte..."

Am uitat că un zâmbet te poate trimite în rai;

Am uitat că a spune „ te iubesc „ poate să vindece orice suferinţă;

Am uitat că a privi cerul ** stele te poate înfiora de plăcere;

Am uitat că a merge unul lângă celălalt poate crea echilibru;

Am uitat a întinde mâna, pentru a ridica pe cel căzut;

Am uitat că durerea poate fi acceptabilă, dacă este împărtăşită;

Am uitat că picioarele ne sunt aripi, când sufletul le poartă;

Am uitat că visele se pot transpune în realitate;

Am uitat că astăzi înseamnă să trăieşti clipa;

Am uitat că trecutul trebuie lăsat să doarmă;

Am uitat că soarele răsare, pentru a ne lumina sufletul;

Am uitat că marea se află acolo, pentru noi;

Am uitat că muntele ne este un prieten vechi şi drag;

Am uitat că:  „Dumnezeu nu este departe de fiecare dintre noi.În EL avem viaţă, ne mişcăm şi suntem!”

Am învăţat să ne plecăm umerii, pentru că aşa viaţa ne pare mai uşoară;

Am învăţat să privim într-o parte, pentru a ne masca gândurile;

Am învăţat să spunem „ nu pot „, pentru că am trasat singuri limite;

Am învăţat că renunţarea la noi înşine este cea mai uşoară!

Am acceptat ca viaţa să ne curgă în loc să o curgem noi pe ea;

Am acceptat să plângem în loc să luptăm;

Am acceptat umilinţa în locul victoriei!

Aşa nu se mai poate!

Viaţa trebuie trăită;

Iubirea trebuie împlinită;

Rănile trebuiesc vindecate!

Trebuie să învăţăm că suntem născuţi din iubire, să iubim şi să murim ** speranţa că vom dăinui în inima celor prin care paşii vieţii ne-au purtat!

Viaţa înseamnă, drumul dintre naştere şi moarte!

Important este să lasam zâmbete ,căldură şi iubire pe acest drum!

...poate ca Dumnezeu ** dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita,pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit,sa stii sa fii recunoscator..
...poate ca pentru lume esti doar o singura persoana,dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume..
...doar pentru ca cineva nu te iubeste asa c*m vrei tu,nu inseamna ca nu te iubeste ** toata fiinta sa...

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu ** pieri niciodată.