Sunt singura. Si, recunosc umil, nu gasesc neaparat o bucurie in acest statut. Din acest motiv, ori de cate ori prietenele au incearcat sa imi “aranjeze” o intalnire, am acceptat. La inceput cu entuziasm, mai apoi, cu resemnare. Asa se intampla ca am cunoscut tot soiul de oameni: de la singuraticii care au acest statut pentru ca le face placere si burlacii convinsi care nu-si doresc decat aventuri de o noapte, la barbati pusi pe insuratoare doar pentru ca toti prietenii lor au facut acest pas.
De pe la a treia intalnire aranjata incoace am renuntat la speranta ca imi voi gasi astfel jumatatea si am inceput sa le studiez comportamentul: avem mai intai categoria de barbati proaspat iesiti dintr-o relatie. Acestia te masoara din cap pana in varful picioarelor si te compara cu fosta in tot ceea ce faci. La final ea iese castigatoare pentru ca el inca o mai iubeste.
Exista apoi categoria “entuziastilor” care vorbesc in continuu in speranta ca te vor cuceri. Nu stiu nici ei bine de ce, pentru ca de fapt nici tu nu le esti lor simpatica.
Mai sunt apoi barbati insurati, dar cu verigheta ascunsa. Pe acestia ii mirosi de la o posta pentru ca sunt prea buni ca sa fie adevarati: au camasa calcata la dunga, stiu sa ii vorbeasca unei femei si mai mult decat orice, stiu sa o asculte. As mentiona bucuroasa numele lor in speranta ca ii vor arata oamenii cu degetul pe strada, insa mi-e mila de rusinea si tristetea nevestelor care se cred iubite.
Burlacii convinsi sunt infoiati in **** precum ***canii. Nu le ajungi cu cinci prajini la nas pentru ca ei, prin definitie, sunt “prea buni” ca sa apartina unei singure femei si iti lasa de inteles de la prima intalnire acest concept de baza ce trebuie pus la temelia viitoarei voastre “potentiale relatii”.
Sunt deci, in urma propriilor experiente, impotriva intalnirilor aranjate. Si chiar cand ma pregateam sa dau verdictul: Nu intalnirilor pe “NeVe”!, am inceput sa ma intreb “Atunci unde?”. Unde sa iti intalnesti jumatatea? In timp ce acum 100 de ani toata familia era implicata in cautarea unei perechi pentru odrasla, astazi suntem “pe cont propriu”. Nu intalnirilor oarbe pentru ca intalnesti toti ciudatii, nu site-urile de dating pentru ca ajungi sa cunosti toti obsedatii, nu iesirilor in cluburi pentru ca nu mai poti sa “agati” ca la 15 anisori, nu la locul de munca pentru ca iti risti cariera. Atunci unde?
